De ce e lumea atât de plină de suferință ?

„Dacă Dumnezeu a creat această lume și Îi pasă de ea, de ce e atât de multă afurisită de suferință în lume?  În scrisoarea ta îmi răspundeai că Dumnezeu nu poate fi socotit răspunzător pentru că El i-a dat omului libertatea de a alege să facă binele și răul. Dar, Greg, nu cred că poți da la o parte problema aceasta cu atâta ușurință. Când libertatea de a decide să faci răul are ca rezultat durerea și suferința unor oameni nevinovați, Dumnezeu pur și simplu nu e Dumnezeul plin de dragoste pe care Îl descrii tu!

M-am gândit la problema aceasta când am citit despre un nebun de aici, din Florida, care a fost eliberat după șapte sau opt ani petrecuți în închisoare pentru că a violat o adolescentă, i-a tăiat ambele mâini și apoi a lăsat-o să moară. El a ales să comită aceste fapte, dar ce posibilitate de a alege a avut biata fată nevinovată? S-ar părea că Dumnezeul „iubitor” și protector a uitat de ea! De ce disprețuiește Dumnezeu libertatea criminalului și nu și libertatea victimei ?

O altă situație de același gen este seceta din Africa – milioane de oameni sunt afectați de foamete din pricina lipsei ploilor. Nu e vorba de niciun fel de libertate de alegere aici. Natura pur și simplu nu are suficiente rezerve de apă, așa că milioane de oameni, cu toții nevinovați, cei mai mulți dintre ei copii, mor de o moarte cumplită. Unde este Dumnezeul cel „iubitor” și „protector” în tot acest timp ? A uitat de ei ? Sau îi pedepsește pentru păcatele lor ori pentru că sunt musulmani, așa cum am auzit un neghiob de evanghelist creștin afirmând ? Asta ar fi mai rău decât ideea unui Dumnezeu care a uitat de ei!

Ceea ce vreau să spun este că lumea aceasta nu arată deloc ca genul de lume pe care am avea-o dacă dincolo de ea ar fi un Dumnezeu atotputernic și atotiubitor. Și nu cred că explicația ta legată de libertate îmbunătățește situația. Ei bine, suficient pentru acum. Aștept cu nerăbdare scrisoarea ta. Cu multă dragoste, tata. ”

Răspuns la „De ce e lumea atât de plină de suferință?”

„Dragă tată, ei bine, trebuie să recunosc că ridici probleme extrem de interesante în scrisorile tale. Sunt cele mai dificile probleme cu care se confruntă orice teist. Îmi oferi material foarte bun. Te întrebai cum ar putea un Dumnezeu atotiubitor să îngăduie ca o fată să fie violată și mutilată de un nebun și nu vrei să accepți explicația că Dumnezeu i-a dat acelui nebun libertatea de a alege pentru că această explicație nu ține cont de libertatea(încălcată) de a alege a fetei.

Este o întrebare dificilă – atât de dificilă încât încercarea de a răspunde ar putea fi percepută ca o dovadă de insensibilitate. Dacă e să ținem seama de impactul emoțional al unui asemenea coșmar, mânia față de Dumnezeu și față de lumea întreagă este cât se poate de ușor de înțeles. Pentru cei atinși de asemenea tragedii, furia este singurul răspuns imediat ce are sens. Biblia însăși consemnează întrebările sincere și chiar rugăciunile pline de mânie ale unor „eroi ai credinței”(ca de pildă Iov, David, Ieremia). Dumnezeu nu Se simte amenințat de mânia sau de îndoielile noastre. Dar după ce lucrurile se mai așează, vine o vreme când trebuie să începem să ne gândim la cine este cu adevărat responsabil pentru răul respectiv. Și când facem acest lucru, eu susțin că responsabilitatea nu poate fi pusă în seama lui Dumnezeu.

Mi se pare, tată, că dacă Dumnezeu acordă libertate de alegere creaturilor Sale, El trebuie să lase loc posibilității ca ele să folosească în mod greșit această libertate, chiar dacă asta înseamnă că alții vor avea de suferit. Libertatea semnificativă înseamnă responsabilitate morală, iar responsabilitatea morală înseamnă responsabilitate morală unii față de alții. Ce este libertatea de a iubi sau de a nu iubi dacă nu libertatea de a îmbogăți sau de a face rău altuia? Dumnezeu a structurat lucrurile în felul acesta pentru că alternativa ar fi fost o rasă de roboți care nu pot să iubească în mod autentic – și așa ceva nici nu merită creat la urma urmei, nu-i așa?

Așadar, de ce nu intervine Dumnezeu de fiecare dată când cineva e pe punctul de a-și folosi în mod greșit libertatea, producând suferință altcuiva? Eu cred că răspunsul stă în însăși natura libertății. O libertate a cărei exercitare ar fi împiedicată ori de câte ori ar fi greșit folosită pur și simplu nu ar mai fi libertate.

Privește lucrurile în felul următor: Dacă îi dau lui Denay (sau oricărui om) 5 dolari, dețin controlul absolut asupra felului în care îi va cheltui? Dacă aș interveni ori de câte ori ar vrea să îi cheltuiască într-un mod neînțelept (în opinia mea), ar mai putea spune că sunt banii ei? I-am dat ceva ? Dacă singurele lucruri pe care le-ar putea cumpăra cu banii ei ar fi lucruri care eu aș considera că merită cumpărate, s-ar mai putea spune că sunt banii ei ? Nu ar fi de fapt tot banii mei, pe care i-aș cheltui indirect, prin intermediul ei ?

La fel, dacă Dumnezeu ne dă libertate, aceasta trebuie să fie – cel puțin în mare măsură – irevocabilă. El trebuie să păstreze o atitudine de neamestec – în anumite limite. Dumnezeu a creat oameni liberi, care pot să facă ce doresc, nu instrumente determinante, care să facă întotdeauna ce vrea El.

Sper că scrisoarea mea să arunce un strop de lumină asupra acestei probleme atât de spinoase. Dacă am dreptate, răul cumplit pe care vedem că oamenii și-l provoacă unii altora în lumea aceasta este o posibilitate necesară dacă e să avem o lume în care dragostea să fie posibilă. Nici chiar Dumnezeu nu ar vrea să fie altfel. Dacă tu vezi altfel lucrurile, te rog să îmi spui. Aștept cu nerăbdare răspunsul tău. Cu toată dragostea mea, ca de fiecare dată, Greg.”

Un dialog foarte frumos purtat de un fiu împreună cu tatăl său prin intermediul scrisorilor, la final tatăl baiatului in vârstă s-a convertit și l-a acceptat pe Hristos în inima lui ca fiind Domn și Mântuitor. Cartea se numește: „Scrisori de la un sceptic” Dr. Gregory A. Boyd si Edward K. Boyd

În următoarele articole vom răspunde și pentru dezastrele naturale, stați aproape dacă doriți să aflați mai multe și nu uita! Transmite știrea mai departe, spun asta nu cu scopul de a face reclamă, ci cu scopul de a răspunde întrebărilor „spinoase” din viețile oamenilor. Cu dragoste, Christian Passion

alvaro-serrano-133360

Poză: Álvaro Serrano – http://www.unsplash.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: